ARBOR JURNAL
Chişinău… mon amour
Chişinăul vechilor gramote şi ispisoace, al hotărniciilor şi testamentelor, al moşiilor mănăstireşti şi boiereşti, al pogoanelor răzeşeşti şi al terenurilor devălmaşe, al seliştelor învecinate şi al incursiunilor tătăreşti, al morilor de apă şi de vânt, al vechilor oloiniţe şi sîsîiace, al mahalalelor evreieşti şi al dughenelor armeneşti…
Chişinăul daniei domnilor Ilie şi Ştefan, hotar în 1436 al ţarinei boierului Vancea – cea de lângă Bâc, de cealaltă parte, pe valea care se gaseşte în faţa Cheşeneului lui Acbaş…
Chişinăul fratelui mamei lui Ştefan cel Mare, al pârcălabului Vlaicu, pierdut în negura veacurilor, undeva, la fântâna Albişoara, pe la 1466…
Chişinăul, numit pentru prima dată oraş (târg) într-o carte domnească din 1712, pe timpul Mavrocordaţilor, la un an după lupta de la Stănileşti şi fuga lui Cantemir în Rusia…
Chişinăul vechi… oraş al colinelor de pe malul Bâcului, oraş al străzilor întortocheate – Armeneşti, Greceşti, Turceşti, al Drumului Mare şi al Pieţei Vechi –, al bisericilor Mazarachie, Râşcanilor (Constantin şi Elena) cu necropola semiruinată a familiilor Donici, Catargi şi Russo, al bisericilor Bunavestire, Sântavineri, Sfântul Gheorghe, Sfântul Haralambie, Sfântul Nicolae[1]; Chişinăul locaşelor dispărute: al Soborului vechi şi al bisericii Sfântul Ilie – de unde provine una din cele mai celebre icoane din Basarabia, o Hodighitrie, de mari dimensiuni, ce pare a fi de secol XVI…
Chişinăul satelor învecinate, al viitoarelor cartiere şi suburbii: Buiucani, Vovinţeni, Munceşti, Visterniceni, Schinoasa, Hrusca, Mălina Mică …
Chişinăul serdarului Vasile Mazarache, care, după ce a jurat că – dacă se întoarce viu de la Bender (Tighina) unde fusese chemat la judecata turcului – va zidi o biserică, o biserică pe care a şi ridicat-o pe una din colinele de pe malul drept al Bâcului. Ironia sorţii, această biserică – neaoşă, ortodoxă, de plan treflat, cea mai veche din actualul oraş – după ce i s-a schimbat de vreo două ori hramul, a fost dată – în ultimii ani de putere sovietică – „în folosinţă” comunităţii lipoveneşti…
Chişinăul anului 1812, Chişinăul sfârtecării Moldovei, al anexării, al păcii de la Bucureşti, al triumfului chiorului şi obezului general Kutuzov; Chişinăul, târg la răscruce, bine plasat, devenit peste noapte oraş de frunte al Basarabiei – al acestui toponim extins de la o limbă de pământ a Basarabilor, pierdută în preajma Dunării, la întreaga mesopotamie pruto-nistreană…
Chişinăul amiralului Ciceagov – acestui „somnoros întârziat” – care n-a reuşit (sau n-a vrut) să-l prindă pe Napoleon la trecerea peste râul Berezina; amiral, din a cărui cancelarie, printr-o simplă trăsătură de condei (sau, mai exact, … de pană), micul târg de pe malul Bâcului a fost ridicat la rang de capitală de oblaste[2], fapt atribuit ulterior, în mod eronat, iniţiativelor mitropolitului Gavriil (Bănulescu-Bodoni)…
Chişinăul autonomiei limitate de până la Nicolai I, Chişinăul simulacrului de divan pseudo-domnesc, Chişinăul întoarcerii lui Scarlat Sturdza de la Iaşi în Basarabia, Chişinăul planurilor grecofile ale lui Capodistria, Chişinăul birocratic al lui Harting şi al lui Inzov, protectorul lui Puşkin…
Chişinăul anului 1818, vizitat de însuşi Alexandru I „Binecuvântatul” – sfinx cu chip de înger, cum îl numeau contemporanii, – împărat al Întregii Rusii – şi Mari, şi Mici şi Albe – al Moscovei, al Kievului şi al Novgorodului, ţar al Kazanului, al Astrahanului, al Poloniei, al Siberiei şi al Hersonesului Tauridei, mare duce al Smolenskului, al Lituaniei, al Volîniei, al Podoliei şi al Finlandei, cap al bisericii ortodoxe ruse, învingător al căpcăunului corsican ecetera, ecetera, ecetera…
Chişinăul lui Gavriil Bănulescu-Bodoni, mitropolit, luat în zeflemea, la moartea sa – în 1821 –, de un alt Alexandru – poet-întemeietor al limbii ruse moderne, coleric negricios, cu favoriţi stufoşi, genealogie abisiniană (pe linie maternă) şi monument la Addis Abeba – celebrul Puşkin: Mai deunăzi, în plină adunare, / Mitropolitul, veşnic lacom la mâncare…
Chişinăul grecoaicei Kalipso Polihroni – al acestei făpturi suave, miniaturale, cu nasul excesiv de lung, admirate de Puşkin şi iubite, cică, de însuşi marele peregrin romantic, Lordul Byron…
Chişinăul lui Pestel, al decembriştilor, al conspiraţiilor şi al lojelor masonice…
Chişinăul mănăstirilor închinate… Sfântului Mormânt, Muntelui Sinai (mănăstirii Sf. Ecaterina); Câtă speranţă naivă, câtă slugărnicie, câtă supuşenie din partea mitroforilor greci în acele … acte de donaţie acordate imperiului, ţarului, sinodului. Aici, pe pământurile cândva închinate, se va ridica Chişinăul Nou, Chişinăul liniilor drepte, al intersecţiilor perpendiculare, al tramei stradale rectangulare (în formă de castru roman), al „faţadelor exemplare”, al planurilor de sistematizare urbană (gen planul inginerului Ozmidov): Chişinăul clasicismului, Chişinăul empire-ului, Chişinăul eclecticii…
Chişinăul protipendadei coloniale, Chişinăul fostei boierimi autohtone, rapid rusificate, transformate în dvorenime cu toate privilegiile, rangurile şi avantajele unei societăţi divizate în „caste”: cu copii în corpul de paji, cu miniştri ai iluminării publice în guvernele lui Stolîpin (Leon Casso); Chişinăul „lumii bune” – vorbitoare de franceză, familiarizate cu pianul, Chişinăul birocraţiei cazone, militare sau civile, Chişinăul Adunării nobilimii, al hotelurilor luxoase de tip Suisse sau Astoria, al restaurantelor sofisticate, Chişinăul gimnaziilor clasice şi reale, al şcolilor de vinificaţie sau al seminariilor ortodoxe, Chişinăul băncii municipale, al telegrafului, al gărilor feroviare, al foişoarelor de foc şi de apă, al rudimentarelor generatoare de curent electric, Chişinăul primelor cinematografe …
Chişinăul scriitorilor şi artiştilor plastici ruşi: Veltman, Puşkin, Dobujinski, Tolstoi, Korolenko, Gorki. Cu alte cuvinte Chişinăul periplurilor romantice (Pelerinul lui Veltman), al blestemelor versificate (Puşkin: Blestemat oraş Chişinău,/ Am obosit să-ţi zic de rău./ Cândva pe-acoperişul tău, / Peste-ale tale case slute/ Va bubui un tunet greu!”), al indiferenţei consemnate (graficianul Dobujinski), al pogromurilor demascate (povestirea lui Korolenko Casa cu numărul 13), al legendelor băştinaşe sau ţigăneşti (Gorki)…
Chişinăul Bessarabeţului lui Cruşevan, amintit de Umberto Eco în Il pendolo di Foucault, Chişinăul lui Purişkevici – celebrul asasin al lui Rasputin şi lider al unuinii „Arhanghelul Mihail” (al sinistrelor Sute Negre)…
Chişinăul reginei Serbiei – Natalia Cheşco, în casa mătuşii căreia (construită prin anii ’30 ai secolului al XIX-lea) se află actualmente unul din sediile Academiei de Muzică, Teatru şi Arte Plastice…
Chişinăul principesei Dadiani şi al începutului învăţământului gimnazial pentru fete din Basarabia: Chişinăul liceului ce purta numele principesei, al liceului fondat de Liubovi Beliugova (numit ulterior „Regina Maria”), al liceelor Fidler şi Gheiking…
Chişinăul carităţii: al Orfelinatului Balş, al Spitalului comunităţii surorilor medicale Hârbovăţ, al Spitalului de boli infecţioase înfiinţat de Toma Ciorba, al Spitalului de psihiatrie din Costiujeni… Chişinăul prestigioaselor studii medicale postbelice, al institutului (actualmente – universităţii) de medicină, al profesorimii leningrădene, refugiate din oraşul de pe Neva la periferia imperiului sovietic în anii luptei lui Stalin cu cosmopolitismul, în anii fatidicelor articole de presă intitulate Ucigaşii în halate albe; Chişinăul – oraş al persecuţiei savantului Nicolae Testimiţeanu, învinuit de naţionalism, şi … Chişinăul anilor 2000, – oraş al emigrării masive a discipolilor lui Hippocrate spre România şi Europa de Vest…
Chişinăul Cimitirulului Central Ortodox de pe strada Armenească, al bisericii Tuturor Sfinţilor, al acvilelor sculptate de Ion Antonovici la memorialul ostaşilor căzuţi în Primul Război Mondial, al somptuoaselor morminte neoclasice ale familiei consilierului Semigradov sau ale cvasi-necunoscutei Ana Tonbas, al îngerului înaripat de pe mormântul lui Ion Dumeniuc – lingvist şi militant pentru cauza românească din Basarabia – sau al sculpturii „eliberatorului” Chişinăului, de pe mormântul eroului Uniunii Sovietice Aleksei Belski…
Chişinăul paraclisului voluntarilor bulgari, Chişinăul lunii aprilie a anului 1877 – loc al semnării de către ţar al manifestului prin care se declara oficial război Imperiului otoman….
Chişinăul arhitecţilor: al lui Avraam Melnikov (autor al proiectului Catedralei, rector al Academiei de Arte din Sankt-Petersburg), al lui Luka Zauşkevici (autorul Porţilor Sfinte), al lui Alexandr Bernardazzi (cel mai prolific arhitect al urbei), al lui Aleksei Şciusev (născut la Chişinău dar cunoscut mai mult prin operele realizate la Moscova – Gara Kazan, Mausoleul lui Lenin ş. a.), al lui Nicolae Mertz, al lui Valentin Voiţehovschi… unul din ei, bâlbâitul Zalţman – coautor al proiectului clădirii Preşedinţiei Republicii Moldova – fiind singura victimă originară din Republica Moldova în tragedia din 11 septembrie de la World Trade Center…
Chişinăul revendicativ, al începuturilor mişcării sociale din Basarabia, Chişinăul lui Zamfir Arbure, apropiat al anarhistului Bakunin, Chişinăul ziarului leninist clandestin Iskra, Chişinăul lui Constantin Stere, Chişinăul celor opt volume ale romanului În preajma revoluţiei… semnate cu pseudonimul C. Nistrul…
Chişinăul Limbii noastre, Chişinăul lui Alexe Mateevici, despre care George Călinescu scria că ar fi fost un poet mare dacă trăia. Numai Eminescu a mai ştiut să scoată atâta mireasmă din ritmurile poporane…
Chişinăul lui Paul Gore, al Partidului naţional moldovenesc…
Chişinăul Sfatului Ţării, al anului 1918: Chişinăul lui Ion Inculeţ, Pantelimon Erhan, Gurie Grosu, Onisifor Ghibu, Ştefan Ciobanu, Pantelimon Halippa şi al longevivului Anton Crihan; Chişinăul Marii Uniri a tuturor românilor…
Chişinăul lui Alexandru Plămădeală cu simbolicul monument al lui Ştefan cel Mare, Chişinăul boem al lui August Baillayre, Chişinăul teatral al lui Aurel Ion Maican şi al Lidiei Lipcovski; Chişinăul altei dive, şi mai celebre: Chişinăul primadonei operei vieneze Maria Cebotari – nume interzis timp de decenii în URSS şi în Republica Socialistă România, dar revenit odată cu recuperarea istoriei naţionale, revenit împreună cu acele cadre de zguduitoare cronică din filmul Odesa în flăcări, – film – premiat la festivalul din Veneţia… anului 1942…
Chişinăul atleţilor… Chişinăul lui Ivan Zaikin şi al circului său antebelic…
Chişinăul triumfului rusesc şi al umilinţei româneşti, Chişinăul protocolului adiţional secret la pactul Ribbentrop-Molotov; Chişinăul în şi după ziua de 28 iunie 1940: cadre de cronică… comisarul apărării al întregii URSS (mareşalul Timoşenko) îşi regăseşte fratele şi sora în satul Furmanca, din sudul Basarabiei… grănicerii sovietici instituie un pichet la Dunăre… generalul de armată Jukov participă la parada militară… Peste aproximativ cincizeci de ani familia acestui Jukov, devenit mareşal, cuceritor al Berlinului, va returna o celebră icoană, făcătoare de minuni, – cea a Maicii Domnului de Hârbovăţ. Dar, şi aici, ironia sorţii: din greşeală sau în mod deliberat, icoana va fi returnată nu Moldovei, ci … catedralei Ismailului, actualmente pe teritoriu ucrainean…
Chişinăul ilegaliştilor… când aceştia – în iunie 1940, aşteptându-şi recompensa „binemeritată” la poarta clădirii fostei Dume orăşeneşti, – au fost bruscaţi şi alungaţi de reprezentanţii noii puteri, veniţi in corpore de la Tiraspol, din capitala Republicii Autonome Sovietice Socialiste Moldoveneşti…
Chişinăul anilor de război, Chişinăul cupolei distruse a catedralei, Chişinăul redeschiderii Muzeului bisericesc în clădirea Mitropoliei vechi, Chişinăul expoziţiei Dezrobirea, Chişinăul vizitei regelui Mihai…
Chişinăul ruinat din temelie, Chişinăul bombardamentelor, Chişinăul operaţiei Iaşi-Chişinău, Chişinăul dioramei pictate în incinta Muzeului Naţional de Istorie…
Chişinăul foametei din primii ani postbelici, Chişinăul cadavrelor, Chişinăul distroficilor cu burţile umflate, Chişinăul cartelelor la alimente, furate sau pierdute…
Chişinăul exproprierilor, Chişinăul colectivizării forţate, Chişinăul deportărilor în masă din ajunul războiului şi din anul 1949 – an al jubileului septagenarului generalisim Stalin şi an al detonării primei bombe atomice sovietice…
Chişinăul lui Piotr Ipatenko – acestui pretins „diplomat” rusofon – trezit peste noapte … în fruntea Uniunii scriitorilor din RSS Moldovenească; el a rămas în amintirea contemporanilor doar graţie bătăturii stacojii de la degetele piciorului, bătături cauzate de … un dop de la sticla de şampanie, nimerit – întâmplător – în interiorul galoşului…
Chişinăul marilor plagiate: al pasajelor din Dauria lui Konstantin Sedîh introduse de aventurierul Fabian Garin – cu asentimentul autorului, transnistreanul Ion Canna – în romanul Dimineaţa pe Nistru (redenumit, ulterior, Fraţii). După flagrantul din presa unională în memoria urmaşilor s-a întipărit doar catrenul epigramistului: Doi sticleţi şi-un pitpalac / Mi s-au pus pe compilaţii, / Dar i-am prins cu mâţa-n sac / şi trăiesc acum … ca „Fraţii”…
Chişinăul discipolilor şi pretinşilor prieteni ai lui Maiakovski – născuţi la Chilia, / şi nu într-un fund de Paris – cu câini de rasă mâncând castraveţi muraţi, versificatori înflăcăraţi mergând pe strada principală, simţindu-se… obelisc(!?), ordonând birjarului să-i ducă spre comunism…
Chişinăul bătuţilor cu leuca, al zăpăciţilor, care, după vreo reuşită metaforă, gen viaţa-i pasăre ce-şi scoate, într-un cuib cu moartea puii, se duceau să smulgă (pentru o sută de ruble primite de la contabilitatea secţiei de ideologie a comitetului orăşenesc de partid!) crucea de pe cupola catedralei…
Chişinăul – forjerie a cadrelor puterii supreme din întregul imperiu sovietic – a doi secretari generali ai unicului partid-stat: Chişinăul sprâncenosului Brejnev, ce-şi mărita – asemeni monarhilor – fostele amante cu subalterni de-ai săi din provincie, a acelui Brejnev cu referire la care – pe parcursul paradelor din 1 mai sau din 7 noiembrie – gurile rele exclamau: Ăsta ce mai derbedeu,/ S-a urcat pe mausoleu, / Cu sprâncene lungi-stufoase / şi discursuri plicticoase…; Chişinăul veşnic bolnavului Cernenko, personaj histrionic, mare mahăr partinic – fără studii superioare – după care alergau profesorii ca să-i noteze în zaciotcă (carnet de note) admiterile la colocvii (de care „bătrânul” student nici nu auzise), acel Cernenko care a încercat să reabiliteze cultul personajului pozitiv în literatură şi despre care s-a spus mai târziu că a reuşit să obţină trei stele de erou fără a se ridica din pat…
Chişinăul lui Şciolokov… alt camarad chişinăuian al lui Brejnev, – iniţial – lucrător de partid, –ulterior – atotputernic ministru de interne, miliţianul numărul 1 al întregii Uniuni Sovietice, personaj controversat, simpatizat de subalterni dar urât de serviciile secrete kaghebiste, adversar înverşunat al lui Andropov, căzut în dizgraţie odată cu venirea celui din urmă la putere, arestat, învinuit de corupţie, exclus din partid, cu soţia sinucisă… S-a împuşcat şi singur, cu propria-i armă de vânătoare, într-o friguroasă zi de decembrie 1984…
Chişinăul suvenirelor ratate, al unei pipe solicitate, dar refuzate, din simplul motiv dialectico-proletar al imposibilităţii înstrăinării unicului mijloc de producţie al unui scriitor şi filosof existenţialist, admirator al lui Stalin… Cu alte cuvinte, Chişinăul lui Jean-Paul Sartre, care, pe parcursul plimbărilor lui – la braţ cu Simone de Beauvoir – pe întinsele teritorii ale URSS-ului, ne-a vizitat capitala, – capitală – care, la rândul ei, graţie înaltului grad de civilizare, i-a trezit nostalgia Parisului … de acum două secole…
Chişinăul ostaticilor propriei lor celebrităţi, al bietului şi beatului Gagarin, aterizat timp de trei zile pe strada subterană Negru de Purcari a interminabilelor beciuri de la Cricova, în vecinătatea colecţiei de vinuri a reichs-mareşalului Hermann Göring – trofeu sovietic al ultimului mare război oferit cu atâta largheţe celei mai noi şi mai mici republici…
Chişinăul deşteptării repetate a spiritului românesc în Basarabia: Chişinăul Aleei Clasicilor cu busturile lui Eminescu, Creangă, Alecsandri, Hasdeu, Stamati, Negruzzi, Donici…
Chişinăul studentei Lilia Neagu şi al şcolăriţei Asea Andruh, al lozincilor antiruseşti şi anticomuniste din dimineaţa zilei de 1 octombrie 1970 de pe blocurile Universităţii de Stat, de pe vitrinele librăriilor „Ştiinţa” şi „Aurora”…
Chişinăul proceselor politice, Chişinăul lui Alexandru Usatiuc-Bulgăr, Gheorghe Ghimpu, Alexandru Şoltoianu, Valeriu Graur – patrioţi români din Basarabia – turnaţi printr-o scrisoare trimisă lui Andropov de Ion Stănescu, alias Ion Silaghi, preşedinte al Consiliului securităţii de Stat al Republicii Socialiste România…
Chişinăul politicii de intimidare şi de epurare a cadrelor naţionale, Chişinăul satrapului moscovit Viktor Smirnov şi al arestării vice-preşedintelui consiliului de miniştri Vasile Vâşcu – încâtuşat, escortat direct din Casa Guvernului – , Chişinăul jocurilor de cuvinte ruseşti „Îşi va primi oare Vâşcu numele[3] ca pedeapsă?”…
Chişinăul ideilor năstruşnice şi al ideologiilor aberante: Chişinăul enigmaticei naţiuni burgheze moldoveneşti (din Basarabia ţaristă!) la depistarea căreia a lucrat timp de un deceniu o Academie întreagă. Din păcate sau, poate, din fericire – în afară de armenii Oganes şi Asvadurov, de câţiva nemţi, evrei, polonezi şi ruşi – alţi burghezi moldoveni aşa şi nu au mai fost găsiti…
Chişinăul speculaţiilor ieftine pe seama specificului naţional: al strugurelui de poamă pe harta Uniunii, al omonimului Doina în denumirea ţigărilor, coniacului şi cimitirului de la periferia capitalei…
Chişinăul diminutivelor: al cafenelei Mămăliguţă, al cofetăriei Prichindel, al restaurantului Sărmăluţă, al cizmăriei Tocuşor, al spoturilor publicitare şi al afişelor stradale gen Un bănuţ, un pic noroc, şi vei fi bogat pe loc…
Chişinăul dicţionarelor „castrate”, Chişinăul absenţei lui Watteau în textul şi pe coperta volumului Vatutin – Zare al Enciclopediei Sovietice Moldoveneşti[4]…
Chişinăul monumentelor… Prin anii 80, înainte de restructurarea gorbaciovistă, circula un banc, legat de sculpturile din centrul capitalei. Cică se interesează Grigori Kotovski – ecvestru, ţanţoş şi grăbit, călărind armăsarul furat de sculptorul Dubinovschi de la condotierul Colleoni – ce fac Marx şi Engels aşezaţi în faţa clădirii Comitetului central al Partidului Comunist al Republicii? – Joacă cărţi – în răspunde „tătuca” Lenin din înălţimea tribunei „cu toate dependinţele”, situate în faţa clădirii guvernului. Şi care-i cozul (atuul)? – mai întreabă Kotovski. Trefla! – îi răspunde Ştefan cel Mare, arborând crucea de pe postamentul înfundat de autorităţi în adâncul grădinii publice ce-i poartă astăzi numele. Las’ că vin eu şi vă arăt eu vouă, cartofori afurisiţi! – vociferează proletarul cu pumnul încleştat din vârful obeliscului monumentului luptătorilor pentru puterea sovietică situat în faţa actualului teatru Eugène Ionesco…
Chişinăul lui Ivan Ivanovici Bodiul – al acestui ochelarist ranchiunos (decorat relativ recent de către Voronin!) care, timp de două decenii, a stâpânit nestingherit întreaga republică umplând-o de pesticide şi de livezi-mamut – livezi, ce nu mai izbuteau a fi polenizate de insecte –, acest gropar îndârjit al culturii naţionale, al studioului Moldova-film, acest grafoman patologic care-şi semna scenariile aiurite (dedicate intensificării şi specializării muncii în agricultură!) cu pseudonimul „Ionov”, acest clasic în viaţă al marxism-leninismului, după cum l-a numit ironic prozatorul Ion Druţă… căruia diriguitorii de mai ieri ai republicii independente şi suverane Moldova au găsit de cuviinţă să-i dedice documentarul Ivan Ivanovici se întoarce…
Chişinăul „luptei” cu Hunveibinii (Gărzile roşii) chinezi şi cu agenţii imperialismului mondial, Chişinăul organizaţiei ultrasecrete Hai – bem – vin! a spiritualilor studenţi basarabeni… Chişinăul luptei cu formalismul în artă, al scandalului legat de pictura Cămaşa lui Salvador Allende prezentată la una din expoziţii de Mihai Grecu; Chişinăul instalaţiei avangardiste din fier uzat – numite Rugina – de la bariera Sculeni…
Chişinăul disidenţilor: Chişinăul văzut Din calidor-ul casei părinteşti al scriitorului Paul Goma, Chişinăul lui Nicolae Lupan şi al postului de radio Europa Liberă…
Chişinăul perestroikăi, al primelor thrillere, blockbustere şi horror-uri americane, cu Schwarzeneggeri în rol de terminatori, cu Coşmarurile de pe Strada Ulmilor şi cu alte atribute ale show business-ului de peste ocean, demonstrate – per rublă – în camerele leniniste ale ULCT-ului moldovenesc[5], pe sticla fumurie a unor televizoare până deunăzi obişnuite doar cu maxilarele clefăinde ale „dragului” de Leonid Ilici Brejnev, alias mareşal şi cavaler al ordinului „Victoria”, care i s-a retras post-mortem…
Chişinăul nunţilor „fără alcool”, cu sucul pe masă, rachiul sub masă… ca să-i fie pe plac secretarului mineral din Kremlin, cu soţie dichisită şi cumnat alcoolic…
Chişinăul tezelor persiflate ale comitetului central al p.c.m.-ului şi Chişinăul deputaţilor-scriitori ai primului şi, concomitent, ultimului parlament sovietic ales cât de cât democratic…
Chişinăul adolescenţilor culcaţi în faţa şenilelor tancurilor şi blindatelor la acea ultimă paradă de 7 noiembrie din amiaza perestroikăi: No Pasarán!
Chişinăul mancurţilor (termen devenit popular în fosta URSS după apariţia romanului Eşafodul de Cinghiz Aitmatov), al moldovenilor după paşaport [6], al înstrăinaţilor benevol de Neam şi Patrie; Chişinăul bondarciucilor agresivi, emiţători ai proverbialei triple negaţii Net, Net i eşcio raz Net! (Nu, Nu şi încă odată Nu!) atunci când veni vorba de revenirea la grafia latină şi de acordarea limbii române a statutului de limbă de stat pe teritoriul Republicii Moldova…
Chişinăul de după independenţă, Chişinăul anilor nouăzeci, Chişinăul crizei energetice, Chişinăul dictaturii Gazprom-ului, când, vorba pelinului de pe maidan, îi frig de crapă pietrele, dar unde să te duci, / când nu-s cărbuni, iar gaze… ai numai între buci…
Chişinăul „arheologilor” de la revista Stratum, de la aşa-numita Şcoală antropologică, Chişinăul contestatarilor continuităţii latine, al admiratorilor de daci liberi, de carpi, de costoboci, al gureşilor cu probleme grave în articularea femininului plural al etnonimului gepizi…
Chişinăul rataţilor de la cârnăţăria Jaba (Broasca râioasă) – cu veleităţi de oameni de litere – , a ştiriştilor mincinoşi sorbindu-şi espresso-ul de dimineaţă la cafeneaua (La) Răcoare – cea din dosul cinematografului Patria – şi pregătindu-se să mai verse încă un lighean de lături în capul celor ce le vor fi indicaţi de politruci la instructajul de la ora prânzului…
Chişinăul exorcismelor, practicate la biserica Sfântul Mare Mucenic Teodor Tiron – ctitorită cândva de epirotul Anastasie Ciuflea –, Chişinăul strigătelor înfiorătoare ale posedatelor rezonând în aula Academiei de Ştiinţe învecinate, în cabinetul de lucru al preşedintelui ei…
Chişinăul corturilor protestatarilor din faţa clădirii Preşedinţiei, Chişinăul istoriei românilor, Chişinăul votului de blam acordat cursurilor de istorie integrată…
Chişinăul dramelor personale, Chişinăul sinucigaşilor notorii: Moisei Gamburd, Pavel Boţu, Mihail Petric…
Chişinăul gloriei mondiale a Basarabiei în materie de lingvistică romanică: Chişinăul lui Eugen Coşeriu de la Universitatea din Tübingen; Chişinăul ruşinii şi al servilismului din acelaşi domeniu: Chişinăul Gramaticii linghii moldovineşti a lui Ivan Dmitrievici Ceban…
Chişinăul campionilor ignoraţi sau uitaţi… al lui Tudor Casapu la haltere, al Elmirei Scripcenco la şah, al lui Ion Dosca la jocul de dame …
Chişinăul aventurierilor, al pripăşiţilor, al românilor „de profesie” – ridicaţi în anii nouăzeci de valul renaşterii naţionale pentru ca în anii două mii să cadă, cu tot atât de mult entuziasm, la pieptul congenitalului românofob Voronin…
Chişinăul aripilor de fluture, Chişinăul operei Cio-Cio San – al Doamnei Butterfly moldovence, cu alte cuvinte … Chişinăul Mariei Bieşu…
Chişinăul cineaştilor, al lui Emil Loteanu, autor al Lăutarilor, al lui Popescu-Gopo, autor al Mariei Mirabela, Chişinăul lui Paradjanov şi al animaţiei neterminate a poemului Andrieş…
Chişinăul Abecedarului lui Grigore Vieru, al epigramelor lui Petru Cărare, al Unchiului din Paris al lui Aureliu Busuioc; Chişinăul Cuşmei lui Guguţă a lui Spiridon Vangheli, al Poveştii cu cucoşul roşu a lui Vasile Vasilache…
Chişinăul insoliţilor, originalilor, ironicilor traducători în viaţă a „perlelor” verbale ieşite din gura unor prim-miniştri semidocţi, autori de sintagme gen globul Moldovei: Chişinăul lui Marioca, fiul Ploii…
Chişinăul muzicii şi dansurilor populare, Chişinăul Fluieraşului lui Serghei Lunchevici, al Jocului lui Vladimir Curbet, al Lăutarilor lui Nicolae Botgros, Chişinăul surorilor Osoianu…
Chişinăul lui Ion şi al Doinei Aldea-Teodorovici, al mănăstirii, cea Căpriană, unde rană pe rană în taină se vindecă…
Chişinăul compozitorului Eugen Doga, Chişinăul melodiei „oraşul meu cu umeri albi de piatră” – melodie pe versurile lui Gheorghe Vodă – devenită astăzi imn al capitalei; Chişinăul – oraş – cu umeri albi datoraţi (conform unei explicaţii anonime, descoperite întâmplător, în păienjenişul Internetului) culorii înălbite a părului populaţiei majoritare, speranţelor dalbe ale absolvenţilor care, împreună cu diploma de licenţă a unei instituţii superioare de învăţământ, mai caută să obţină şi câte o broşură cu informaţia necesară … emigrării…
Constantin I. Ciobanu, istoric de artă
[1] Ctitorie a lui Vasile Lupu din 1645, rezidită în 1803 de către armeni şi transformată în biserica de rit apostolic gregorian a Sfintei Născătoare de Dumnezeu.
[2] Regiune. Statutul de gubernie Basarabia îl va primi abia în 1873.
[3] Numele de familie Vâşcu este omofon cu cazul dativ al substantivului rusesc vîşca, – termen care era o abreviere argotică a denumirii pedepsei capitale din actele juridice sovietice: vîsşaia mera nakazanija.
[4] Conform alfabetului rusesc, utilizat pe atunci în Republica Moldova, atât litera V cât şi litera W se ortografiau prin B; numele genialului maestru al rococoului francez – cu care trebuia să înceapă următorul volum al ediţiei – a fost exclus intenţionat, dorindu-se ca pe copertă să strălucească cu litere aurii titlul articolului următor, dedicat generalului sovietic Vatutin.
[5] Echivalentul UTC-ului românesc.
[6] Se are în vedere cartea de identitate, numită paşaport în fosta URSS – nota aut.
Text apărut în revista „Vitraliu” XIX/1-2/aprilie 2011, republicat în cadrul proiectului „Dragă Chișinău”
